doar câţiva îşi amintesc ziua mea
eu nu spun şi nici
n-am mai sărbătorit în grup de când eram clasa a cincea
ai mei oarecum disperaţi îmi chemaseră nişte colege de şcoală, penibil,
premiantele, un fel de high-class –
dacă plictiseala s-ar fi măsurat în celsius aş fi avut spre 41
iar dezgustul 8 richter
totuşi camera era liniştită
în aer nu mişca decât frigul
poate de asta aveau feţele încremenite când
le-am înhăţat cadourile iar pe ele le-am dat pe uşă afară
ne potriveam la tunsoare nu şi la idealuri de viaţă
mie îmi plăceau fetele care luau maxim 4 indiferent de materie şi vorbeau porcos,
când era cald afară
mă urcam cu ele pe coşurile de baschet să vadă băieţii că nu purtam chiloţi
le strigam de sus că n-au curaj să ne fută
şi n-aveau
apoi treceam în bancă luam 10 pe linie rupeam la olimpiade damn I was good
în pauze făceam trafic cu gumă turbo
până m-a dat în gât la supraveghetoare o concurentă la premiul întâi
o fiţoasă care se credea mai bună ca mine după ce i-am spus că
m-am născut dintr-un futai –
tâmpita credea că ai ei au conceput-o în eprubetă şi mai era şi mândră de asta
în ziua aia tata a scos cureaua m-a bătut până la os
eu plângeam de durere el plângea că semăn cu el
deci amândoi cam din acelaşi motiv
a doua zi m-am îndrăgostit
O. avea trăsături de fată am fost împreună vreo 2 ani jumate apoi a venit liceul
el era la militar, se lăuda că are prietenă –
eu eram aia şi habar n-aveam,
pe el nu-l mai văzusem de când începusem liceul
eram cu altul şi eram iar superinlove, iremediabil ca de fiecare dată
după nişte ani O. a avut o depresie nasoală că fusese dat afară din academie
l-au prins că organiza jocuri de poker
aşa că a plecat în state să construiască case să joace poker şi să facă ture prin vegas
ne-am revăzut acum 4 ani mi-a zis că m-a iubit mult şi că
am rămas la fel de senzuală fragilă şi ză best
m-am arătat surprinsă şi modestă aproape că
începusem un discurs de noaptea oscarurilor
gândindu-mă că de fapt eu ştiam mai bine decât el cât de mult mă iubise, tâmpitul
la dracu’ ipocrizia
până la urmă am dat-o în pizda mă-sii şi i-am şi spus-o,
i-am zis că mi-aş fi dorit să fi fost mai modestă cu viaţa mea
să nu mă mai placă săriţii să nu mă fi încurcat cu
artişti cu neisprăviţi şi să nu-i fi iubit ca pe ultima doză
aseară m-am întâlnit cu un arhitect născut de ziua mea
ne-am cunoscut astă-vară într-un grup pe plajă
deja mă gândeam ce mama mă-sii mai poţi să construieşti când de fapt totul e de
distrus şi de luat de la zero
îmi dai material de dinamitat îi spusesem,
în toamnă când i-am vazut casa plină de anticuri şi maşinile m-au apucat
nervii şi aproape că l-am făcut să-şi ceară iertare că are bani, i-am zis
dacă te cunoşteam îmbrăcat nici n-aş fi stat de vorbă cu tine
i-am ţinut vreo 3 ore de conferinţă despre de ce nu contează banii şi de ce
societatea e complet da’ complet fucking greşită
şi că deci ocupaţiile lui arhitectonice sunt în mod aproape cert
ornarea cu frişcă a unui căcat
mi-a zis că pentru el e un joc, deci avea aceleaşi idei cu mine sau
cel puţin aşa voia să mă facă să cred
nu contează
ieri mi-a dat cadou un păianjen şi-o mască veneţiană
pentru că ai mister mi-a spus, aşa credem noi toţi ăştia din grup
de unde, l-am întrebat, de unde prafu’ meu când acum
nu vreau să mai ies în faţă şi nici în spate
îmi suflă vântu’ prin cap şi printre picioare şi
spun exact ce simt ce gândesc am devenit o brută de atâta sinceritate
mă trăiesc pe mine însămi
şi-atât
tocmai asta e, mi-a zis, it’s too fucking good to be true,
în plus, eşti ca apa, când crezi că ai prins-o
ţi se strecoară printre degete fuge eşti o iluzie
nu i-am mai răspuns,
m-am gândit că poate el vede mai bine şi la urma urmei nici nu ştiu
pe cine am trăit şi trăiesc,
stomacul mi-era plin de fluturi cu burţile tăiate şi
mi-am adus aminte de tine my love,
mirosul tău privirile mâinile alunecările noastre
m-am atins era o zbatere fină acolo
curgeau încet pulberi m-am ridicat şi am zâmbit obosită
nu eu sunt misterul nu eu exist
fără să ştie ei se-ntâlnesc de fapt numai şi numai cu tine





("trăieştete pe tine însuţi" - ligia pârvulescu
foto: ligia pârvulescu)