noaptea trecută mi s-a părut că toate sunt prea la locul lor
trebuia să ies din starea asta prin dereglarea simţurilor
atunci am scos vaca în grădină şi-am luat-o la bice
până la sânge am bătut-o şi mă gândeam cum te sărut pe tine
până la sânge, dar vaca nu scotea nici un sunet, mă privea
cu ochii ei umezi iar clopoţeii de vânt din coarne
îi dădeau un aer viril, un aer de fachir detaşat, chiar flegmatic

o, dumnezeule, toate rugile tale nu o pot scăpa
simpla ta prezenţă în frunzele de corcoduş mă înverşunează
deşi toţi îşi întorc faţa către tine, toţi vin pieziş către
degetul tău mare, eu mă duc către puţinele incertitudini
şi-ţi las ţie tot ce e mai preţios prin vaca pe care mi-ai lăsat-o

pentru că viaţa trebuie să aibă dunga verde a foii de dictando
când începi să o scoţi din craniu să pui degetul exact
pe locul în care nimic nu mă face mai agresiv. decât dragostea
pentru că din dragoste nesfârşită nu am omorât vaca
şi nici din tine n-a ţâşnit sângele, deşi te-am privit atât de mult


("exorcizare cu vacă" - dan mihuţ)