O aiureală din Ljubljana

la Ljubljiana e soare
hotelul are marmură și
vitralii
strălucesc în lumină
am vrut să fac o poză
s-o pun pe facebook să
se bucure și ei
dar
bucuria ca și durerea
sunt lovituri directe
restu-s fițe

aici oamenii-s mai atenți
sau așa e oriunde
la cinci stele

pe noptieră
am găsit ciocolată
m-am simțit iubită
acoperită de
covoare groase care atenuează
imperfecțiunile sunetului
aș merge un veac prin
șoaptele astea de vată
(anulează ploile de afară
țipetele dinăuntru)
dar să nu
dramatizez
pe săpunul din baie

scrie
'soap – a soap opera, yet no drama'
un mic obiect alunecos
produs de Milo,
Milo e un bărbat înțelept
ca orice bărbat

ieri
am cunoscut un om
cu privire melancolică
îmi vorbea despre bani
am tăcut
am părut proastă
am fost

cu o privire goală
am pozat goală
în fața unor necunoscuți
mâine o să pozez
față-profil
altor necunoscuți

aici piața de legume e mai curată
mai liniștită
fructele-s mai parfumate mai dulci
probabil spălate cu săpunul lui Milo
dar
există aceleași motive

pentru care nu pot să
mănânc
înghețată pe stradă

am rătăcit fără țintă
m-am rătăcit -
locul e mic
m-am găsit
stând
în fața hotelului
mă întorsesem fără să știu
& am intrat printre vitralii și marmură
am înotat prin sunetul de vată

foșnetul aerului condiționat
mă înfioară
la suprafață
am unghii roșii rochie roz
privirea la fel de goală ca
acum două zile

sunt Lana del Rey
aș vrea să pot spune
sunt doar eu și
ca de obicei
mă întorc în locurile
din care vin

/ Ligia Pârvulescu, 'o aiureală din Ljubljana'
/ foto: pinterest, Lana del Rey

sau: https://ligialive.wordpress.com/2016/08/26/o-aiureala-din-ljubljana/