O liniște din care nu plec (1)

pe insulă e
vară
o liniște întunecată
se prelinge
umple camerele

capul meu un
balon
umplut cu liniște
agățată de el
străbat câte o
cameră pe zi
(noaptea
fac schimb de
gesturi -
au
umbră prelungă
tăcere
lată -
dimineața uit
o iau de la capăt)

cineva
deschide geamuri -
se izbesc de
pereți
păsări obosite și
repede se lasă
o seară perpetuă
(se termină
ca orice)

/ aici

se vede adevărul

absenței /

& vin animale mari
necunoscute
înfig ghearele
sufocă și
capul se sparge
împroașcă liniște
pe pereți
a doua zi
mă uit la păsări nu
se mai sperie

/ Ligia Pârvulescu, 'o liniște din care nu plec'

/ foto: Nicolas Davidenko

https://ligialive.wordpress.com/2016/08/28/un-loc-din-care-nu-ma-intorc/