Etichete

O zi în Ljubljana


să locuiești în Ljubljana
într-o casă veche pe
malul râului 

la apus
să ieși în balconul cu
mușcate să
te apleci peste balustradă și
să ai părul atât de lung
încât cei din
restaurantul din stradă
să poată atinge cu vârful
degetelor
șuvițele roșii

să urci spre castel
pe cărarea pietruită
pe care se aude dintr-o armonică
Edith Piaf și cineva
să-ți spună zâmbind
c'est comme Montmartre
(și dintr-o dată să
fii în Montmartre
și-n același timp să nu fii
să-i zâmbești înapoi -
cu gândul la
acea felină evanescentă)

să ajungi la castel să
ai senzația că
ușile se deschid
aici și acum
în paralel cu un
aici și atunci
că o parte din tine a trăit
mereu între ziduri că
te-a așteptat

să te întorci spre casă pe
alt drum să fie
ora la care soarele
e acoperit de tremurul
zilei pe moarte
clopotele să bată
iar tu să
fii sigură
că nu bat pentru
cineva cunoscut

& răsăritul nopții să
te găsească pe mal
în dreptul bistroului Tranča
hipnotizată de mirosul de tabac
al unui bărbat care
să-ți dea ocol cu
mișcări grațioase
de câine de vânătoare
și asta să fie

asta să fie fericirea
aici
și atâtea altele
oriunde

/ Ligia Pârvulescu, 'O plimbare în Ljubljana'
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu