....what a wonderful world it would be :)))

Despre a nu judeca – Kahlil Gibran reflectat de Osho

Frunzele aceluiasi copac

“Adesea v-am auzit vorbind despre cel care comite un lucru rau ca si cand n-ar fi unul dintre ai vostri, ci un strain printre voi, un intrus in lumea voastra.
Ci eu va spun ca, precum cel sfant si cel drept nu pot sa se inalte deasupra a ceea ce este mai inaltator in fiecare din voi,
Tot astfel, cel rau si cel slab nu pot cadea mai jos decat ceea ce aveti mai josnic fiecare din voi,
Si precum o singura frunza nu se ofileste decat cu tacuta invoire a intregului arbore,
Tot astfel raufacatorul nu poate sa comita crima decat cu consimtamantul secret al vostru, al tuturor.
Fiindca, asemeni unei procesiuni, inaintati impreuna spre eul vostru divin;
Voi sunteti drumul dar si drumetii.
Iar cand unul dintre voi cade, acesta-i pentru cei care sunt in urma lui, prevenindu-i ca o piatra le-mpiedica trecerea.
Da, dar el cade si pentru cei aflati inaintea lui, care, cu toate ca au pasul mai iute si mai sigur, nu au inlaturat piatra din cale.
Si iata inca de ce cuvantul trebuie sa apese greu pe cugetele voastre:
Cel ucis nu ramane nevinovat fata de propria-i moarte,
La fel cum cel pradat nu-i nevinovat ca a fost jefuit,
Si cel drept nu-i nestiutor de faradelegile celui rau,
Iar cel ce are mainile curate, nu ramane nepatat de fapta tradatorului.
Da, vinovatul este uneori victima ofensei
Si, mai adesea, condamnatul suporta pedeapsa si pentru nevinovat ca si pentru cel fara de cusur,
Fiindca nu puteti desparti pe cel drept de cel nedrept, nici pe cel bun de cel rau;
Amandoi stau in fata soarelui asemeni firelor, alb si negru, intretesute,
Iar cand firul negru s-a rupt, tesatorul controleaza intreaga tesatura, si, de asemenea, razboiul de tesut.”

(“Profetul” – Kahlil Gibran)

Ideea de a-i judeca pe ceilalti este absolut nereligioasa. Dar toate religiile au comis crima de a-i judeca pe ceilalti. Toate religiile v-au dat reguli despre ce e bine, ce e rau, ce e drept si nedrept, ce e virtutea, ce e pacatul. V-au corupt cu aceste idei – pentru ca orice fapta poate fi buna intr-un context si rea in altul. Nu poti judeca viata unui om prin prisma unei singure fapte. Si cine sunteti voi sa judecati? Cine v-a dat autoritatea de a-i judeca pe ceilalti ca sfinti sau ca pacatosi? Voi nu aveti ochi sa priviti in fiinta oamenilor, in fantana lor interioara, in dorintele lor inconstiente. Tot ce vedeti sunt faptele. Dar constiinta n-o vedeti, si fara aceasta, judecata voastra nu este numai superficiala, ci si inumana. Intregul efort de a judeca nu este altceva decat dorinta de a condamna, sau dorinta de a lauda.
Condamni ceea ce tu insuti ai vrea sa faci, dar te temi prea tare de consecinte; esti un las. Si lauzi ceea ce vrei sa ti se-ntample: dorinta ta, lucrul dupa care tanjesti, setea ta dupa putere, prestigiu, respectabilitate. Daca te uiti la tine, judecatile tale spun mai multe despre tine decat despre cei judecati.
Un om care intelege cu adevarat, nu judeca, pentru ca nici nu-si reprima vreo dorinta, si nici nu are pofta de putere, prestigiu sau respectabilitate. Este curat si pur. Cum ar putea sa judece?
Khalil Gibran spune cateva lucruri foarte semnificative aici.
“Adesea v-am auzit vorbind despre cel care comite un lucru rau ca si cand n-ar fi unul dintre ai vostri, ci un strain printre voi, un intrus in lumea voastra.”
Stiti voi ce e gresit? Pentru ca lucrurile care par gresite intr-o cultura sunt drepte in alta; ceea ce e gresit intr-un secol devine corect in altul. Ce pare corect astazi, maine poate nu mai e, si lucrurile se pot schimba chiar de la un moment la altul. Viata e ca un flux, un curent continuu, care-si schimba mereu directia, care isi gaseste mereu alta cale, despre care inainte nu stia nimic, si se misca spre ocean fara harta, fara calauza.
Asa este, ca un rau, raul vietii tale.
Iata o intamplare: imparatul Chinei l-a facut pe Lao Tze seful Curtii Supreme de Justitie. Lao Tze a incercat in van sa-l convinga: “degeaba ma faci pe mine seful curtii tale supreme de justitie, pentru ca modul meu de a vedea lucrurile este diferit de al tau.”
Dar imparatul a insistat, pentru ca auzise atatea despre intelepciunea acestui om. A spus: “Am hotarat. Nu poti refuza.”
In prima zi, primul caz in care Lao Tze conducea Curtea Suprema de Justitie a fost un furt: cineva a furat din casa celui mai bogat om din capitala. De fapt, nu era niciun caz: hotul fusese prins asupra faptului. Existau martori oculari, exista marturia acuzatului, care spusese: “Tot ce s-a spus e adevarat.”
Lao Tze a dat sentinta – unica si plina de intelegere fata de toate cele ce s-au dat inainte sau dupa el. Sentinta a fost: hotul sa faca sase luni de inchisoare, dar si bogatasul la fel! Intreaga curte de justitie nu a putut sa creada ce a auzit. Toti crezusera ca sentintele vor reflecta intelepciunea omului aceluia si ele aratau ca e nebun! Ce rau facuse bogatasul?
Bogatul a spus: “Nu-mi pot crede urechilor. Eu sunt cel pagubit si m-ai mai si condamnat cu aceeasi pedeapsa ca si a hotului!”
Lao Tze a spus:”Tu esti primul infractor – hotul al doilea. Numai din compasiune iti dau sase luni de pedeapsa, ar trebui sa stai in inchisoare mai mult decat hotul. Tu ai strans toti banii din oras, ai lasat mii de oameni muritori de foame – si acestia sunt cei care produc. Esti cel mai mare exploatator. Banii sunt ai lor; el n-a furat, doar a luat banii care ii apartin. Tu ai fost hotul, cel mai mare hot din capitala. Asa ca fii recunoscator ca nu te inchid pentru sase ani.”
Gandirea lui a fost absolut corecta: cei care strang foarte multi bani provoaca aparitia hotilor. Daca acei oameni – din cauza foamei, a bolii sau a batranetii – gasesc ca nu mai au nicio cale de supravietuire decat furtul, cine este responsabil?
Intreaga curte a ramas tacuta. Bogatul a spus: “Poate ai dreptate, dar inainte sa merg la inchisoare, as vrea sa vorbesc cu imparatul.” Si i-a spus imparatului: “Ai pus un nebun sef al Curtii Supreme de Justitie. Nu uita, daca eu sunt un hot, tu esti un hot si mai mare, si daca eu astazi merg la inchisoare, mai asteapta putin. Ne vom intalni acolo. Ai exploatat o tara intreaga, si daca vrei sa-ti scapi pielea, scoate-l din functie si anuleaza-i sentintele.”
Imparatul a spus: “E vina mea. El a incercat din greu sa ma lamureasca. Mi-a spus: nu ma pune in scaunul de sef al justitiei, pentru ca felul in care vad si inteleg eu lucrurile este total diferit de al tau. Traiesti in intuneric, in orbire. Nu vezi lucrurile simple – hotul nu e infractor, ci victima, are nevoie de intelegere si in loc de aceasta i se da o pedeapsa. Bogatasul nu are nevoie de intelegerea nimanui, si nimeni nu crede ca trebuie pedepsit. Mafia voastra face legile, favorizandu-va pe voi si defavorizandu-i pe cei saraci al caror sange il sugeti.”
Lao Tze a fost eliberat din functie, si imparatul a spus: “Ai avut dreptate, te rog sa ma ierti. Modurile noastre de a vedea lucrurile sunt total diferite.”
Lao Tze a spus: “Te-ai gandit vreodata la asta? Spui ca gandim diferit… dar te-ai intrebat cum ar fi daca am gandi la fel? Gandim diferit pentru ca eu incerc sa gasesc radacina cauzelor – de ce exista atata rau, de ce exista atatea greseli. Si tu esti interesat de marimea puterii si averii tale. Lacomia nu gandeste, justitia e oarba. E bine ca ai inteles o parte din lucruri din prima zi, pentru ca in ochii mei esti un criminal, si mai devreme sau mai tarziu te-as fi trimis la inchisoare. Adu-ti aminte ca tu esti cauza tuturor crimelor si ca nimeni nu te pedepseste pentru asta, numai bietele victime sunt pedepsite.”
Ce este raul? Cine ar putea sa-l defineasca?
Pentru jainisti violenta este rea. Orice act care ar putea distruge viata e o crima, un pacat. Dar pentru hindusi, musulmani, crestini violenta e un mod de viata. […]
Ce e rau? Ce e bine? Cine va hotari?
Primul lucru, care este chiar o preocupare uriasa pentru mine, e cum sa decizi pentru propria ta persoana. Fara sa te intereseze de altii – problemele lor sunt problemele lor. Nu-i judeca. Nu e treaba ta sa faci asta. Dar pentru tine care este criteriul?
Nicio religie nu ti-a dat criteriul, si mie mi se cere sa nu critic nicio religie. Ti-au dat idei sa-i judeci pe altii, idei fixe; si viata nu e niciodata fixa. Dar nu ti-au spus niciodata cum au ajuns la concluzia ca un lucru este bun si altul rau. Strabunii le-au dat ideile. Toate traditiile sunt oarbe. Cei care traiesc dupa traditii sunt bolnavi, pentru ca n-au fost in stare sa gaseasca propria intelegere a lucrurilor.
In schimb, eu iti dau criteriul – nu-ti spun ce e bine si ce e rau, ci iti dau criteriul. Si acesta este urmatorul: in orice situatie, in orice context, trebuie sa judeci ce e bine si ce e rau in functie de imprejurari.
Si un lucru atat de simplu a fost ignorat de mii de ani. Poate ca e foarte simplu si evident si de aceea a fost scapat din vedere! Toti asa-numitii filozofi, ganditori, teologi au cascat gura la stele. N-au vazut ca acest mod de abordare se afla aproape, la indemana lor. Ochii lor cautau in departare un Dumnezeu imaginar, un paradis dincolo de moarte.
Nu-mi pasa deloc de zeii vostri, si nici ce se va intampla cu voi dupa moarte. Grija mea este pentru ce i se intampla constiintei voastre acum. Pentru ca aceasta va fi intotdeauna cu voi, dincolo de moarte, oriunde veti fi. Constiinta va aduce acea lumina care desparte binele de rau.
Orice va face mai atenti, mai constienti, mai impacati, mai tacuti, mai bucurosi si mai veseli, e bine. Orice va face inconstienti, tristi, gelosi, maniosi, distructivi, e rau.
Nu va dau o lista cu “bine” si “rau”, va dau claritatea sa judecati in orice moment al vietii, fara consultanti si reguli, fara cele zece porunci, fara Shrimad Bhagavadgita, fara a-i intreba pe morti. De ce sa nu intrebati izvorul viu din voi? Voi sunteti singura scriere sfanta din lume. Si pana nu veti fi lamuriti asupra acestui lucru simplu si evident…Puteti sa incercati. Fiecare moment va ofera o ocazie. Si o sa vedeti ca acest criteriu este intotdeauna de ajutor, fara interventia mortilor. Intelegerea voastra va fi aceea care va continua sa se schimbe.
Nu-ti asculta decat constiinta, pe nimeni altcineva.
Cand esti furios iti pierzi constiinta, devii inconstient. Mania te invaluie ca un nor negru. Poti face crime, poti distruge viata. Cand esti iubitor, clopotele bucuriei iti bat in inima. Vei simti cum constiinta ta se inalta. Dar daca in iubire iti vei pierde constiinta, aceea nu e iubire, e “pofta” cea pe care tu o numesti “iubire”. Acest fel de iubire nu e bun, pentru ca nu te va ajuta sa evoluezi, sa te extinzi, sa atingi implinirea potentialului tau.
Orice te ajuta sa-ti implinesti potentialul, e bine. Nu e numai o binecuvantare pentru tine, ci pentru intreaga existenta. Omul nu e o insula. Suntem un foarte mare continent, infinit, suntem uniti intre noi prin radacini. Poate ca ramurile noastre sunt separate, dar radacinile noastre sunt una.
Realizarea potentialului propriu este singura moralitate care exista.
Pierderea potentialului si caderea in intuneric, regresia, sunt singurul pacat, singurul rau. Khalil Gibran are dreptate cand spune:
“Adesea v-am auzit vorbind despre cel care comite un lucru rau ca si cand n-ar fi unul dintre ai vostri, ci un strain printre voi, un intrus in lumea voastra.
Ci eu va spun ca, precum cel sfant si cel drept nu pot sa se inalte deasupra a ceea ce este cel mai inaltator in fiecare din voi,
Tot astfel, cel rau si cel slab nu pot cadea mai jos decat ceea ce aveti mai josnic fiecare dintre voi.”
In aceasta existenta nimeni nu e strain. Pacatosul si sfantul nu sunt lucruri separate.
Adevaratul sfant este acela care a fost ales sa fie atat de constient, incat in el va apare un al treilea – martorul, privitorul – care-i va putea privi pe pacatos si pe sfant, si care stie ca pacatosul si sfantul sunt doua fete ale aceleiasi monede. Cativa au ales o fata, alti cativa au ales cealalta fata – dar nu uita, si cealalta fata e mereu prezenta. Un pacatos poate deveni sfant intr-o secunda, si orice sfant, la fel, poate deveni pacatos. Nu exista nicio diferenta calitativa, amandoi reprezinta cate jumatate din fiinta lor. Sfantul il reprima pe pacatos…
M-a surprins intotdeauna in scripturi ca asa-zisii sfinti ii condamna pe pacatosi. De ce sunt ei atat de atenti la pacatos? Ar trebui sa cante cantecul propriei lor impliniri, sa faca lumea constienta de frumusetea pe care au atins-o, ar trebui sa radieze iubire, parfum.
Dar nu, ei nu fac decat sa-i condamne pe pacatosi – atat de detaliat, incat iti vine sa te intrebi ce au reprimat in ei insisi. Incearca sa se simta bine macar vorbind despre aceasta…
Am auzit ca odata o femeie s-a dus sa se spovedeasca la un preot catolic, si i-a spus: “Parinte, iarta-ma. Iar am fost violata. Roaga-te la Dumnezeu pentru mine.”
Preotul a spus: “Ciudat lucru imi spui si e a treia oara! In fiecare zi de luni imi spui ca ai fost violata. Stranie coincidenta!”
Ea a spus: “De fapt, am fost violata doar o data.”
“Atunci” – a spus preotul – “pentru asta ai fost iertata si m-am rugat la Dumnezeu. De ce ma mai bati la cap?”
Ea a spus: “Pentru ca numai cand vorbesc despre asta simt atata placere; amintirea imi aduce bucurie… Desi am rezistat, asa de forma, in sinea mea mi-a placut foarte mult. Si de trei saptamani nu m-a mai violat nimeni, ce sa fac? Vrei sa ma privezi si de bucuria de a vorbi despre asta?”
Senzatia mea e ca asa-zisii sfinti condamna toate pacatele de care e capabil omul, dand atatea detalii, incat pare ca le place sa vorbeasca, sa scrie, sa predice despre ele.
Pe de alta parte, pacatosul spera mereu ca intr-o zi va deveni sfant, ca intr-o zi va renunta la viata lui urata. Mereu viseaza sa devina sfant, pentru ca si-a reprimat exact aceasta latura a lui. Sfintii vostri viseaza tot felul de pacate pe care le-au scapat, pe care le-au reprimat.
Pacatul si virtutea nu sunt lucruri diferite. Asa ca nu spune ca un om este sfant pentru ca a renuntat la orice trece drept pacat in scripturi. Nu s-a renuntat la nimic, totul se aduna in inconstient, si mai tarziu va exploda, razbunandu-se.
Eu va invat sa nu va bateti capul nici cu sfintii, nici cu pacatosii, si unii si altii apartin aceleiasi categorii. Vreau sa fiti privitorul. Daca va puteti vedea fata de pacatos, fata de sfant, intunericul, lumina, fara nicio categorisire, se intampla un miracol. Acesta este singurul miracol care transforma omul intr-o fiinta religioasa. Sfantul si pacatosul dispar. Alege-l pe unul si va veni si celalalt pentru ca sunt impreuna, nu sunt separati. Sunt nedespartiti. Asa ca nu mai alege.
Adevarat va spun: sa deveniti constienti, fara a alege. Treceti dincolo de dualitatea binelui si raului, a lui Dumnezeu si a celui rau. Aceasta transcendenta va va aduce toate florile pe care le-ati visat vreodata, muzica neauzita din niciun instrument, poezia pe care cuvintele niciunui vers nu o cuprind.
“Ci eu va spun ca, precum cel sfant si cel drept nu pot sa se inalte deasupra a ceea ce este mai inaltator in fiecare din voi,
Tot astfel, cel rau si cel slab nu pot cadea mai jos decat ceea ce aveti mai josnic fiecare din voi,
Si precum o singura frunza nu se ofileste decat cu tacuta invoire a intregului arbore,
Tot astfel raufacatorul nu poate sa comita crima decat cu consimtamantul secret al vostru, al tuturor.”
Aceasta viziune este foarte profunda, ca o singura frunza nu se poate ingalbeni decat cu tacuta invoire a intregului arbore. Nu poti condamna o singura frunza – copacul stie si permite ingalbenirea ei. Daca un om devine rau, aceasta se intampla cu participarea fiintei voastre interioare, a tuturor.
Toti suntem frunze ale aceluiasi copac. Pentru ca tu esti verde, nu condamna frunza care s-a ingalbenit. Pentru ca ea va cadea din copac ca sa faca loc alteia, noua, proaspata si tanara. Poate ca tu te-ai aninat acolo si nu va trece mult pana te vei ingalbeni. Dar inainte sa ti se intample si tie, ai condamnat frunza ca a tradat copacul. Insa el este implicat in actiunile celei mai mici frunze.
Aceasta este o viziune mareata: daca exista un criminal suntem cu totii raspunzatori pentru el. Si numai cand omenirea isi va asuma responsabilitatea pentru toti criminalii, hotii si violatorii, se va putea schimba ceva. I-am condamnat secole de-a randul si e atat de ridicol ce le-am facut…
Daca un om a fost prins incercand sa se sinucida, timp de secole pedeapsa lui a fost moartea. Ciudat, nu? Mare intelepciune! Voi ii dati drept pedeapsa ceea ce el a incercat sa-si faca singur!
Daca unui criminal i se da sentinta cu moartea, toata societatea voastra este criminala. Unde mai e diferenta? Omul acela a distrus o viata, voi distrugeti o viata. Credeti ca daca omorati criminalul, veti readuce la viata victima? Nu, in locul unui om ucis, veti avea doi – mare dreptate, mare iubire.
Daca un om a omorat pe cineva, exista undeva ascunsa in noi aceeasi dorinta – si aceasta a devenit lege in tribunale. Am facut o lege, si legea noastra e la fel de criminala ca si criminalii. Aceasta nu e dreptate, ci doar razbunare. Va razbunati in numele dreptatii. Pentru ca nu v-a dat ascultare, acel om nu trebuie sa fie lasat in viata. Dar nu aveti de unde sa stiti ca acest criminal pedepsit cu moartea de catre lege nu ar fi devenit un mare poet, un muzician sau un pictor sau chiar un mistic.
Ii luati posibilitatea de evolutie, fara sa va intrebati de ce a ucis. Nimanui nu-i pasa de cauze, toata lumea vede numai simptomele. Poate ca acel om a suferit atat de mult din partea societatii, incat l-ati transformat in animal. Si odata ce este animal, se va comporta ca atare. Retineti – el este victima, voi sunteti cauza.
De aceea legile se inmultesc, se fac legi noi, apar judecatori noi, mai multa politie, mai multa armata – si voi nu ati fost in stare sa reduceti numarul de crime. Si numarul acesta creste in acelasi timp – trebuie sa existe o relatie intre aceste doua criterii. Cresterea sistemului legal si a criminalitatii sunt egale. Ciudata coincidenta.
Daca voi aveti dreptate, atata politie, atata armata, tribunale, parlamente, atatia experti in legi ar trebui sa faca ceva… Si de fapt voi nu sunteti in stare sa preveniti nimic. Aceasta este o pata pe insasi fiinta voastra, o condamnare a inteligentei voastre. Ceva este profund gresit in tot sistemul.
Chiar si un criminal, un hot, trebuie tratati cu demnitate. Sunt fiinte umane. Daca au comis crime, probabil ca sunt bolnavi psihic. Oamenii bolnavi nu trebuie pedepsiti, ci trimisi in spitale unde pot fi ingrijiti.
Nu e nevoie de inchisoare. Toate inchisorile ar trebui transformate in clinici psihiatrice, unde oamenii care si-au pierdut omenia din pricina compotarii urate a societatii – exploatare, oprimare, tot felul de represiuni – sa-si primeasca inapoi demnitatea si onoarea, sa fie tratati psihic si mental, pregatiti si educati, sa fie facuti productivi si creativi, sa li se ofere ocaziile pe care le-au pierdut inainte. Numai atunci vei spune ca exista un sistem al justitiei, un sistem al legilor.
Dar ceea ce avem acum este exact opusul. Si va spun aceasta din proprie experienta…
“Fiindca, asemenea unei procesiuni, inaintati impreuna spre eul vostru divin;”
Nu mai judecati cine e bun, cine e rau. Mergeti impreuna in procesiune spre templul intim al lui Dumnezeu.
“Voi sunteti drumul, dar si drumetii.”
Cu o mica adaugire, aceasta afirmatie va deveni si mai profunda: voi sunteti drumul…voi sunteti drumetii…voi sunteti sfarsitul si tot voi si inceputul. Sunteti, fiecare, o intreaga lume in miniatura. Adormita fiind, sufera cosmaruri inutile. Trezita, ar fi plina de binecuvantari imense si extaz, pe care putini oameni le-au cunoscut. Eu am o incredere enorma in voi, fiecare dintre voi poate atinge cele mai inalte niveluri ale constiintei…
Am umblat prin aceasta tara timp de douazeci de ani, incontinuu (India). Cunosc liderii acestei tari – gunoi de vaca sfanta. Nici operatie pe creier nu li s-ar putea face, pentru ca s-ar gasi numai gunoi de vaca sfanta.
Unul dintre cei care l-au cunoscut indeaproape pe Mahatma Gandhi, un om cult, educat, profesor universitar – si-a lasat serviciul ca sa ramana aproape de Mahatma Gandhi pe care il venera ca pe un zeu. Singura lui calitate a fost ca timp de sase luni a mancat numai balegar de vaca si a baut numai urina de vaca. Aceasta hrana, timp de sase luni, l-a purificat… l-a intalnit pe Mahatma Gandhi, Vinoba Bhave, Shanker Rao Dev, pe toti cei care-l urmau pe Gandhi. In sase luni a ajuns in varf, pentru ca nimeni nu a indraznit sa faca ce a facut el. Si daca acestui om ii face o operatie pe creier, ce te astepti sa gasesti?
I-am cunoscut bine pe multi presedinti ai partidului de guvernamant si nu cred ca vreunul dintre ei are cine stie ce calitati sau inteligenta…
Este foarte bine ca au disparut oamenii cu adevarat mari – Buddha, Mahavira, Bodhidharma, Tilopa – inainte ca cei de acum sa ajunga la putere. Poti gasi un om mai controversat decat Gautama Buddha?
Orice om care are viziune, limpezime, e condamnat sa fie controversat. Toate culturile si societatile vor incerca sa distruga omul controversat, sa-si omoare propria floare.
“Fiindca, asemeni unei procesiuni, inaintati impreuna spre eul vostru divin;
Voi sunteti drumul dar si drumetii.”, voi sunteti scopul, dar si inceputul drumului, pentru ca, dupa tot acest pelerinaj va veti intoarce la voi, insa cu ochi noi, viziune noua, constiinta noua. Veti incepe calatoria in intuneric si veti reveni acasa in zori, cand soarele se ridica si pasarile va canta de bun venit.
“Iar cand unul dintre voi cade, acesta-i pentru cei care sunt in urma lui, prevenindu-i ca o piatra le-mpiedica trecerea.”
Nu condamna, nu judeca.
“Da, dar el cade si pentru cei aflati inaintea lui, care, cu toate ca au pasul mai iute si mai sigur, nu au inlaturat piatra din cale.”
Suntem un intreg interconectat – trecut, prezent, viitor. Suntem o unitate organica, si aceia care au incercat sa intoarca omul impotriva omului, din motive politice sau religioase, sau din alte motive, sunt adevaratii criminali. Va trebui sa fie tratati cu grija si cu iubire pentru ca sunt bolnavi psihic.
“Si iata inca de ce cuvantul trebuie sa apese greu pe cugetele voastre:
Cel ucis nu ramane nevinovat fata de propria-i moarte,
La fel cum cel pradat nu-i nevinovat ca a fost jefuit.”
Pe cine condamnati? Voi faceti acelasi lucru, in felul vostru – nefericitii au fost prinsi, voi inca nu. Nu-i nicio diferenta. Voi ascundeti criminalii in voi, ascundeti intreaga omenire, cu slabiciunile ei, cu puterea de a se ridica spre stele. Ajutati, nu judecati. Daca unul cade, dati-i mana, pentru ca in caderea lui ati cazut si voi. Cand unul se inalta, bucurati-va, pentru ca in inaltarea lui va inalta si pe voi.
“Si cel drept nu-i nestiutor de faradelegile celui rau,
Iar cel ce are mainile curate, nu ramane nepatat de fapta tradatorului.
Da, vinovatul este uneori victima ofensei
Si, mai adesea, condamnatul suporta pedeapsa si pentru nevinovat ca si pentru cel fara de cusur”
Am vizitat multe din inchisorile Indiei, sa vorbesc cu detinutii, sa-i fac sa inteleaga metodele simple de meditatie. Am fost surprins sa vad ca sunt mai inocenti decat politicienii. Sunt mai inocenti si decat paznicii inchisorilor. Sunt oameni simpli. Poate din cauza simplitatii au facut ce au facut, fara sa fie constienti de consecinte. Sau poate n-au facut nimic; ei sunt inocenti dar si saraci, si nu s-au putut apara de guvernul care i-a incarcat cu crime inventate.
Acum experienta mea e directa – am vazut inchisorile si din afara, acum am fost fericit sa le vad si dinauntru. In cele sase inchisori din America n-am gasit nimic uman – in fiecare erau intre sase sute si o mie de oameni care aratau a criminali. Dar si ceilalti – personalul, politia, judecatorii – aveau fete care numai inocente nu se puteau numi.
Ciudata lume, unde nevinovatii sufera pentru ca viclenii gasesc totdeauna cale de iesire, unde saracii sufera pentru ca nu-si pot permite o aparare corecta. Nici nu se pune problema daca ai comis sau nu o crima, ci al cui avocat este mai eficient, mai destept si mai viclean in manuirea legii.
Legea nu poate hotari de care parte se afla adevarul. Dar asta se intampla. Traim intr-o lume bizara, plina de tot felul de discriminari...
Pentru noi, nimeni nu e strain. Intreaga lume e a noastra, intreg pamantul e al nostru. [...]
“Fiindca nu puteti desparti pe cel drept de cel nedrept, nici pe cel bun de cel rau;
Amandoi stau in fata soarelui asemeni firelor, alb si negru, intretesute.”
Nu judeca, nu face discriminari. Existenta stie de ce este nevoie, asa cum si tesatorul stie ca firele negre sunt necesare pentru a crea modele minunate, impreuna cu cele albe.
“Iar cand firul negru s-a rupt, tesatorul controleaza intreaga tesatura, si, de asemenea, razboiul de tesut.”
Aceasta incerc sa fac. Daca exista un singur om inconstient si se comporta ca atare, nu il pot condamna. Poate ca el este cea mai slaba veriga a societatii, poate ca boala se va intinde in toata societatea. Pentru ca el este veriga cea mai slaba, boala s-a exprimat in el, el nu este boala.